Poezie Si mortii plang

Vai, cetate a nimicniciei!

Altadata erai asezata pe culmi de istorie,

Si imparatii intregului pamant

Se inchinau inaintea ta.



Dar acum...tot poporul tau cauta paine suspinand.

Ai ramas ca o vaduva!

Si indraznesti sa te intrebi:

"De ce-ti mai plang mortii sub picioarele codrilor?"



Cat de greu a pacatuit Ierusalimul

Copiii copiilor Tai?

Si toate drumurile Sionului sunt triste

Fiindca poporul Tau e plin de noroi

Si i se vede rusinea.



O, Doamne, cat lut ai risipit oare

Sa faci niste vase ale maniei?

De aceea plang, imi varsa lacrimi ochii

Fiindca mortii tai plang sub picioarele codrilor,

Iar copiilor tai li se vede rusinea, Ierusalime.