Poezie La Nunta Noastră

La Nunta Noastră, Mire Sfânt

va fi o bucurie

cum nu s-a pomenit cuvânt

nici Sus în Cer, nici pe pământ

cum din vecii n-a fost nicicând

și nici n-o să mai fie.



Va clocoti în izbucniri

de slavă Veșnicia -

mărețe, necuprinse firi,

adânci și tainice zidiri

în haru-acelei Fericiri

striga-și-vor bucuria.



Din drumul ei spre Nesfârșit

Întreaga-Alcătuire

o clipă-atunci s-o fi oprit

și lumi ce nu s-au mai zărit

în haru-acela fericit

s-or-mbrățișa-n iubire.



Din înălțimi și din genuni,

o Mână Preafrumoasă

din mii de raze și minuni

din sori, din stele și din luni

topi-va salbe și cununi

- podoabe de mireasă.



Când sfinții Tăi cu mii de mii

Ți-or auzi chemarea,

din munți, din ape, din pustii

în alb veșmânt de stele vii

pe-a Cerului de-argint câmpii

își vor opri ninsoarea.



Și miile de mii de sori

de îngeri și de raze

în haru-acelei Sărbători

vor pune-a Cerului Comori

pe frunți de sfinți biruitori

- cununa de topaze.



Și va urma Isus Iubit

nespusa strălucire

a Nunții fără de sfârșit

unui norod preafericit

cu Cel mai Scump și mai Dorit

Mântuitor și Mire.