Poezie Numele Tău l-am scris cândva

Numele Tău l-am scris cândva

copil, Isuse, pe zăpadă,

dar de curând nu mai era

dogoarea n-a putut să-l vadă.



L-am scris apoi cu tânăr dor

peste nisipul dintre ape,

dar valurile prea ușor

trecând, putură să-l îngroape.



Apoi l-am scris zâmbind din mers

în praf pe drumuri de țărână,

dar vântul prea curând l-a șters

nici urma lui să nu rămână...



Iar mai târziu l-am scris cântând

cu viers de aur pe hârtie

dar focul, focul greu trecând

l-a ars ca ani să nu-l mai știe.



Doar când cu plâns l-am ars pe fier

și-n piatră l-am crestat cu sânge,

neșters rămas-a până-n Cer

nici val, nici foc, nici vânt nu-l frânge.