Poezie Porumbel cu aripi albe

Porumbel cu aripi albe

ochiul meu te pierde

peste lume, peste țară

du-te și te-ntoarce iară

c-o crenguță verde.



- Ai plecat de-atâta vreme

peste nori de spume,

zarea e mereu pustie

oare nici o bucurie

nu-mi găsești tu-n lume?



Spune-mi, vântule, de ce sunt

căile deșarte,

s-a pierdut prin văi streine

ori nu-l lasă mâini haine

ori e-n ceas de moarte?



Sau privirea ce-l așteaptă

n-o să-l mai dezmierde?...

- n-o să vină niciodată

că n-a fost în lumea toată

o crenguță verde!...



- Dar tu ține-ți către ceruri

mâini neobosite

calde rugăciuni trimite-I

Domnului, în veci iubitei

Țări făgăduite.



Și vei moșteni-n lumină

har ce nu se pierde,

toată Țara Minunată

de unde ai așteptat odată,

o crenguță verde.