Poezie Soarele neprihăniri

În zori când se ridică ceaţa,

Soarele iar ne dă bineaţă!

Cu razele lui călduroase

Ajută pâini de pe masă,



Căci de pe holda câmpului

Se-nalţă spicul grâului,

Iar la căldura soarelui

Bobul se coace-n haina lui,



Când este copt şi pregătit

Cămaşa-i cade pe pământ,

Curat şi sănătos se pune

În magazie pentru pâine,



Iar boabele ce-au fost uşoare

La vânturat n-au fost în stare

Să poată rezista furtunii

Şi n-au ajuns în casa pâinii.



Bat şi la noi razele calde

Deschide geamul scumpe frate

Să intre-al cerului căldură

Să-mprospătez a ta făptură!



Cum soarele de dimineaţă

Umple natura de viaţă

Aşa şi Domnul nostru sfânt

Apare zilnic prin cuvânt.



Mereu îţi bate la fereastră

Deschide astăzi nu mai sta,

Lasă căldura să-ncălzească

Şi gândul tău şi inima,



Duhul nu-ţi va mai fi mâhnit

Cât vei trăi pe-acest pământ,

Căci pentru tine Dumnezeu

A trimis jos pe Fiul Său .



Şi bobu-n spic se v-ancălzi

Din harul care-l va primi

Şi se va coace pentru slavă

Nu vânturat ca şi o pleavă



Căci soarele neprihnirii

V-a doborâ puterea firii

Iar roadele ce vei aduce

Vor fi ca firele de spice,



Pline cu boabe sănătoase

Când soarele le-brăţişase

Iar ploaia care le-a udat

Pe loc le-a binecuvântat.



La fel şi tu fratele meu

Bea apă de la Dumnezeu,

Şi hrană sfântă din cuvânt

Nu ai să mai ajungi flămând;



Căci soarele neprihănirii

Îţi va da razele iubirii

Să te-ncălzească în umblare

Ca să rezişti la vântul mare!



Deschide-ţi astăzi inima

Primeşte-L nu întârzâia,

Să-ţi încălzească duhul tău

Ca să-l cunoşti pe Dumnezeu.



Să te înalţi spre nemurire

Ca să fii vrednic de răpire,

Vezi, să nu fii găsit uşor!

Căci focul e mistuitor.



Să fii un bob bogat, frumos,

Numai aşa te vrea Hristos

Ca să te pună în hambar

Să nu fii pleavă pe hotar.



Amin