Poezie Turmă blândă

-Turmă blândă, turmă mică,

pradă lesne de-nghițit,

două mii de ani cum oare

n-ai pierit?



Prin străvechile pustiuri,

leii cei cu coama-n vânt

cum de nu ți-au șters și urma

pe pământ?



Ai tu oare, turmă blândă,

corn de taur, dinți de lup,

colț de viperă sau gheare

care rup?



-Nu. N-avem nici colți, nici gheare,

nici venin otrăvitor.

Dar avem cu noi o forță:

un Păstor...



Prin străvechile pustiuri,

El, Păstorul înțelept,

Și-a purtat pe umeri mieii

și la piept!



Astfel, chiar dacă ni-e frică,

nu pierim ca fulgu-n zbor.

Căci suntem o turmă mică,

dar o turmă

și-un Păstor!