Poezie ISUS,MIELUL!

Pe dealul care urca,

Numit al Capatanii

Urca Mantuitorul,

Cu fruntea-i sangeranda!



Sub crucea de povara,

Impresurat de gloata

Mergea tot inainte,

Dar nu privea in spate.



El nu a scos o vorba

Ca mielul la taiere,

Dar noi cu ura noastra,

L-am pironit pe lemne.



Si-n marea-i suferinta

Si-n zbucium tot rabdand

Statea Mantuitorul,

Sentinta astepand.



Acest eveniment

Ce a schimbat menirea,

Ii face pe multi azi

sa-si intoarca privirea.



Si sa priveasca toti

La Mielul, la Isus,

Care pentru omenire

Pe cruce a fost pus.



Dar a invit!Marire Lui!

Si-i viu in veci de-acuma inainte,

Intoarce-te o suflet drag!

Nu-l rastigni din nou in minte!



Caci Tatal pentru noi a dat

Pe singurul Sau Fiu de sus,

Ca noi sa fim rascumparati ,

Prin sange sfant care a curs!



Vino la el si nu mai sta

Accepta-i planul sau de sus,

Si vei vedea cum intr-o zi

Il vei vedea pe el,Isus.



De aceea sa ne dam silinta

Si toti impreuna cu El

Sa fim la marea sarbatoare,

In ceruri sus , cu Mirele!!