Poezie Curgi peste mine

Am numai aceste zdrenţe pe mine,

Dar dacă vii şi mă îmbraci

Cu prezenţa ta

Voi avea veşmântul de care am nevoie.

Vino, umple-mă, spală-mă,

Auzi-mi strigătul meu,

Stârneşte-mi sufletul pentru tine

Inflăcărează-l.

Sunt aşa gol înăuntru,

Am nevoie să simt

Dulcea ta prezenţă ce-mi dă putere

Adânc în interiorul meu,

Sunt aşa pierdut fără tine.

Râul tău de foc purificator

Coboară peste mine precum talazurile

Peste trupul meu obosit

Ce tremură din cauza a ceva

Mult dincolo de înţelegerea mea,

Încet mă acoperă de la cap

până în vârful degetelor şi

îmi ia fiecare fărâma de energie

în timp ce mă prăbuşesc sub

puternicele rafale ale harului

şi îmi ia durerea,

remuşcarea şi ruşinea

eliberând un suflet prizonier

frângând cătuşele

şi lanţurile de la picioare.

Vii cu aşa putere

Şi mă pierd în tine,

Mă inviţi să mă înalţ în zbor spre cer

Aşa cum vulturii se’nalţă.

Tu mi-ai dat pacea

Care întrece înţelegerea

Tu ai luat regretul

Şi tot tu mi-ai dat iertare

mi-ai luat goliciunea

şi ai turnat ungerea ta în vidul meu

ce are forma TA.



© Sabina Rosca