Poezie Potoleste mania

POTOLESTE MANIA





*****

Mânia, citisem undeva,

Naşte dragoste perfectă,

Cândva, îmi spuse cineva,

Mânia-i neagră şi infectă.



În cartea Sfântă am citit:

"Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi"( Efeseni 4:26)

Un sfat urgent de împlinit,

De cei ce se vor mântuiţi.



Mânie-te pe-al tău eu,

Când stârneşte supărare.

Fă voia Lui Dumnezeu,

Stinge focul când apare.



Citind în Biblie am găsit:

Mânia-i... vestitor al morţii.

Un rău ce trebuie potolit,

Chiar din puterea nopţii.



Înţeleptul potoleşte mânia,

Se mânie dar nu păcătuieşte.

Grabnic leapădă necurăţia,

Cuvântul în totul împlineşte.



Nu lăsa s-apună soarele,

Peste mânia ce te-a prins,

Pune repede zăvoarele,

De mânie să nu fi cuprins.



Nu te mânia în sufletul tău,

N-o ţine ca nebunul în sân.

Fereşte-te de tot ce e rău,

Dumnezeu să-ţi fie Stăpân.



Nu pizmui pe cei ce-s răi,

Nu te lăsa aţâtat la mânie.

Ce-i uşuratici aprind văpăi,

Dezlănţuind un foc de urgie.



Mânia nu lucrează în tine,

Neprihănirea Lui Dumnezeu.

Leapădă răul, fă ce e bine,

Să fie mântuit sufletul tău.



Părăseşte iuţimea, fii blând,

Îmbrăţişează dragostea

Şi pune-ţi iubirea în gând,

Alungă iute supărarea.



Ascultă sfaturile, mustrarea,

Primeşte învăţătura divină.

Păstrează bine gustul ce-l dă sarea,

Fii înţelept ca să fi fără vină.



Fii lumină cu raze iubitoare,

Atent cu ce spune Cuvântul,

O floare cu corola după Soare,

Păstrând intact legământul.



Amin!