Poezie Cununa din lacrimi

Nu stiu daca plangi,cu cei ce indraznesc sa planga,

Nu stiu de te doare, alaturi de cei ce sunt in suferinta,

Cararea-ti e cuprinsa de astfel de oameni

Ce-asteapta sa-ti oferi un umar

Pe care ar putea sa planga.



Sa-i cuprinzi cu-a ta mangaiere

Stergandu-le de pe obraz rana

Ce-ancoltit de-atatea lacrimi

Si dau sa-nmugureasca.



S-au adunat atatea pietre fara numar,

Ce-au fost aruncate chiar si-n tine...

Ti-au impodobit cununa

Din cauza celor nesocotiti

Ce n-au stiut sa planga

Atunci cand tu ai plans.



Ce-nsemnatate, ce ecou maret.

Nu doar pe gene sa atarne ale tale lacrimi,

Ci-n inima ta franta sa atarne lacrimile tale,

Si-atunci, ai sa-ti privesti comoara

Ce ti-ai adunat-o-n cer,

Curgandu-ti picaturi de lacrimi...grele.