Poezie Oda...numai doi metri

Mormintele ce-au fost sapate-adanc,

Si-acum dupa atatea veacuri,

Din unul din ele a rasarit lumina.



Mormintele isi spun si astazi dorul,

Vazandu-le crestate-n stanci,

Avand numai doi metri.



Iar cei ce le-au facut

Au intrat si ei la randul lor acolo,

Fara sa mai aiba

Harletul si lopata-n mana,

Nemaiputand sa ma ia mita

De la cei ce ar fi vrut o groapa mult mai buna.



Unii au dat bani sa scape,

Altii au incercat sa-si inmulteasca zilele,

Negand ca sunt facuti din acelasi lut

Ce a fost scos tot dintr-o groapa,

Atunci cand a fost Adam facut.



Aceasta oda o scriu pentru Acel ce a iesit din groapa,

In care-a fost la randu-I chiar si El.

In schimb, nu si-a sapat-o singur,

I-a lasat pe altii sa-I puna lauri la mormant.

Iar El va sta deasupra-i si-o sa spuna

Ca altii I-au tesut acolo groapa

Si nu El singur cu insasi mana Sa.



A pus acolo si o cruce

Nu prea departe de mormant,

Ca sa ne stea adanc infipta in inimi,

Asa...de-aducere aminte.