Poezie Tainice radacini

TAINICE RADACINI





Sufletul meu îmbrăţişat de divina-ţi iubire.

Palpitează-n viaţă cu ţintă spre eternitate,

Harul prin jertfă de izbăvire spre sfinţire,

În armoniile Divine din moarte dă libertate.



Spre Ţara cea de Sus, legiferezi o cale,

Ca o mărturie vie a unui miracol magnific

Al gloriei Tale, coborâtă din Slavă în vale.

Inexplicabil minţii şi nedesluşit ştiinţific,



Raza aprinsă-n Harul iubirii, în suferinţă

Pune o inimă nouă omului pus l-adăpost,

Scos din jungla păcatului prin pocăinţă,

Descoperind cine e şi cine odată a fost.



Soarbe inima mea celestul bob de rouă,

Prin credinţa ce-şi are putere în iubirea,

Care a deschis drum spre o viaţă nouă,

Jertfa pe cruce ce dă omului mântuirea.



Credinţa pusă-n mine mă umple de tărie,

Ca să pot împlini bine tot ce mi se cere.

Înţelegând micimea ce-mi stă mărturie,

Să urmăresc neprihănirea cu putere.



Statornica credinţă urmăreşte dragostea

Din salba mântuirii cu straluciri de rubin,

Recunoştinţa îşi strigă bucuria din ea,

C-a scăpat sufletul de-al păcatului chin.



În inimi curge mărturia acelor noi zori,

Unde iubirea-i splendida operă de artă.

Ce-a dezvăluit omului cereşti splendori,

Şi l-a-nvăţat ce-nseamnă dăruire şi iartă.



Trăirea-n neprihănire născută-n suferinţă,

Sfinţeşte şi creşte peste dureri şi lacrimi

O dragoste cerească, statornică credinţă,

Ce-şi are în divinitate tainice rădăcini.



Amin!