Poezie Natura şi Eu

Din stele mi-am făcut lumini

Să văd cărarea către cer,

Din vânt altar de rugăciuni

Când eram gata să disper!



Când vântul ruga mi-o purta

La tronul milei Tale Doamne

Durerea mea se uşura

Simţindu-Te în rugăciune;



Din ploaie lacrimi mi-am făcut

În clipa grea de încercare!

Dar harul Tău m-a izbăvit,

Aducând astfel uşurare;



Din soare am făcut cuptor

Ce m-a-ncălzit în vremuri reci

Când eu umblam rătăcitor

Pe căi răzleţe şi poteci.



Tu ai venit atunci la mine

Mai încălzit cu harul Tău

Şi printr-un duh de rugăciune

Eu Te-am cuprins la pieptul meu ,



Şi sub privirea TA divină

Eu am rămas de-atunci Isus

Aşteptând ziua ce-o să vină

Ca să mă duci în ceruri sus.



08.12.2008