Poezie Binecuvantare (12)

Acel ce e din veșnicie in veșnicie

Acel ce toate le-a creat

Si prin al Sau cuvânt, o simfonie

Viață întregi lumi a dat



El să te binecuvânteze

Să-ti dea lumina neîncetat

Să înțelegi in orice vreme

Ce-i bun ce-i rău, ce e păcat



Să alunge El orice întristare

Si orice nor de îngrijorare

Să-ți dea mereu un cer senin

Si dragoste pentru divin



Atunci când valurile te înconjoară

Să spună El doar un cuvânt

Iar apele să se retragă

Ca să pășești pe țărmul Sfânt



El soarele neprihăniri

Să te înmulțească pe pământ

Ca stelele să-ți fie neamul

Lumina Lui, luna, să nu ți-o ia nicicând



Viața Sa si-a Lui iubire

Să fie in tine pururea

Mereu să-ti dea din apa vieți

Ca să trăiești, neprihănirea



Câtă vreme vei trai, El să te călăuzească

Cu brațul Său atotputernic mereu să te păzească

Să-ti dea El ajutorul potrivit

Să nu cazi niciodată de oboseală ostenit



Odihna Sa să se reverse in viața ta

Iar din izvorul ce curge neîncetat

Să fi mereu cu pace adăpat

Ca intr-o zi să te întorci, de unde ai plecat



Amin

07.11.08





La baza poeziei sta Facerea

1 Lumina

2 Cer

3 Apele sau retras sa se vadă pământul

4 Soarele, luna, stelele

5 Viețuitoarele din apa

6 Viețuitoare de pe pământ si omul

7 Odihna