Poezie Rugaciunile

RUGACIUNILE



*****

Întunecoasa noapte păleşte sub strălucirea stelelor,

Şi misterul nopţii poartă pe aripi secundele viselor.

Lumina pătrunde risipind tenebrele întunecoase,

Din cele mai ascunse unghere tainele sunt scoase.



Rugăciunile intense de cu zori şi până-n seară,

Ce cu lacrimi sunt udate fie iarnă, fie vară,

Ce în noapte, în taină mare, cu strigăte mute,

Vor s-alunge demonii nopţii şi munţii să-i mute,



Deschid cerul ca să curgă ploaia binecuvântărilor,

Sub puterea Celui veşnic, Soare al îndurărilor.

Trezită speranţa pune-n inimă linişte interioară,

Biruinţa luminii în sufletul tău pacea coboară.



O pace cum numai Domnul Isus ţi-o poate da,

Te bucuri şi-n suferinţă, nimic nu te va tulbura.

Chiar dacă uragane infernale s-ar dezlănţui,

Tu ai rămâne-n picioare, în credinţă ai vieţui.



Neprihănirea intonează imnul credincioşiei,

Şi sufletul găseşte-în, trăirea-n armonie,

Viaţa preţuită, ca o comoară în curăţie,

Urmărind ascultarea şi trăirea-n sfinţenie.



Rugăciunile deschid toate zăgazurile cerului,

Au puterea divină, dată de Hristos omului,

Ca să fie încununată biruinţa jertfei, sub voinţă,

Să primească omul sfinţirea prin credinţă.



Amin!