Poezie Căutătorul unei comori

Un călător trecând printr-o cetate

Urechia-i desluşi ceva ciudat!

Că undeva pe-o insulă departe

Un vas c-o bogăţie-a debarcat,



A dispărut povestea-n valul mări

Închisă de al vremilor zăvor,

Drumeţul însă-n focul aventurii

Se avântă-n ivitul zorilor!



Porni pe mare, spre-un necunoscut

Prin valuri şi-ncercări neaşteptate

Dorind să afle tot ce-a auzit

La han când a trecut el prin cetate;

.......

Am auzit şi eu de o comoară

Pe vremea când eram doar un coplil

De-atunci mă lupt s-ajung în noua Ţară

Spre care am pornit atunci umil!



Au fost ades’ furtuni pe calea vieţi

Iar barca mea era de val lovită,

Mulţii îmi râdeau în zori dimineţii

Zicând că-i o poveste părăsită!



Dar eu cu dorul de-a găsi coamoara

Înaint-am prin aspre vijelii!

Nu m-a clintit nici focul, nici povoara,

Căci doream cerul cu-a lui bogăţii;



Şi tot căutând eu am găsit o hartă

O carte sfântă, ce-avea însemnătate,

Ea mi-a descris o lume minunată

Cu-al ei cetăţi şi străzi din diamante.



În ea domneşte, marele Împărat,

Pe care harta vieţi ni-L descrie

Fiul lui Dumnezeu m-a înfiat

Când am găsit izvorul cu-apă vie.



De-atunci călăuzit de Dumnezeu

Înaintez spre veşnica comoară

Acolo voi uita că a fost greu

Şi mă voi bucura în sfânta Ţară.



Iubitul meu de eşti azi în căutare

A unei bogăţii din lumi cereşti?

Cumpărăţi harta s-o ai la plecare

De-o studiezii, nu ai să rătăceşti!



Iar când furtuni se vor abate-n cale

Să nu dai înapoi, din a căuta,

Comoara cere şi sacrificare

Iar la sfârşit cu sfinţii vei umbla!



Amin