Poezie Unde-s sfinţii falşi?

UNDE-S SFINŢII FALŞI?



Falşii sfinţi sunt printre noi

Ne provoacă întristare

Ei proclamă Adevărul

Cu multă îndemânare

Sfânta Carte o cunosc

Din copertă în copertă

Dar nicicând n-au înţeles

A lui Dumnezeu ofertă...



Sunt prezenţi în Sanctuar

Unde ‘nalţă rugi fierbinţi

Dar când ies în lumea mare

Sunt nervoşi; scrâşnesc din dinţi

Au uitat ce-au predicat

Chiar duminica trecută

Când vorbeau despre iubire

Cu-o ardoare ne-ntrecută...



Au uitat ce-au învăţat

La Şcoala duminicală

Căci purtarea lor vorbeşte

De credinţa lor formală

Ruga lor e de pe buze,

Zâmbetul le e forţat

Ne-ntrebăm dacă vreodată

Cu Hristos s-au cununat...



Sunt cu noi şi-n misiune

Şi la cununii şi-n cor

Dar ce răspândesc în jur

Este formă şi decor

Tatăl ştie de sunt mulţi,

Tatăl ştie de-s puţini

Dar un lucru este cert:

Nu-s spre ceruri pelerini...



Îi găsim şi-n comitet

Şi în ceata de păstori

Se cunosc: ei sunt trufaşi,

Mincinoşi, lăudători

Cine stă cu ei de vorbă

E convins imediat

Că aceşti creştini vopsiţi

De Hristos s-au lepădat...



Ei se bat cu pumnu-n piept

C-au divine revelaţii

Mai c-ar vrea pentr-o lucrare

Să primească decoraţii

Le sunt prieteni fariseii

(Da, amici la cataramă)

Dar de Tatăl Creator

N-au respect şi nu au teamă...



Trăsătura lor de bază

E-un tupeu ce l-au luat

De la fiii lui Mamona

Pe care i-au simpatizat

Credincioşia lor subţitre,

Credincioşie de carton

Normal, nu i-ar îndreptăţii

S-ocupe locuri în Sion...



Îi trădează tot ce zic,

Îi trădează tot ce fac

În probleme dubioase

Falşii sfinţi se tot complac

Vor religie, vor datini,

Vor Regat dar făr-Acel

Ce-a călăuzit pe Moise,

Habacuc şi Daniel.



Pentru ei calea îngustă

E o simplă teorie

Pocăinţa lor? – spoială

(Sau numai o jucărie)

O, de-ar înţelege-acum

Că viaţa nu-i o joacă

Ar abandona urgent

Lumea şi trăirea seacă...



Strategia lor e clară:

Interesul personal

Dar privesc cu mult dispreţ

Un cucernic ideal

Sunt puternici în sfidare,

În farse şi în parade

Dar lăuntrul lor produce,

Totdeauna, acre roade...



Trag la sfori cu multă râvnă

Sunt experţi şi la trişat

Cum, oare, a fost posibil

Că-ntre noi s-au furişat?

Încercând a se impune

Cu metodele lumeşti

Ei creează piedici multe

Stărilor duhovniceşti.



Cum a fost , odată, Iuda

Ucenic...şi trădător

La fel, azi, creştinii falşi

Îl vând pe Mântuitor

Ce-au în suflet e-ntinat

Gândul lor nu-i gând de pace

Rânduiala din Scriptură

O resping; nu le mai place...



Ştiţi cu cine-i comparăm?:

Anania şi Safira.

Vrem să mai menţionăm

(Să putem sfârşi satira)

Că venirea lor la Templu

Este bună; sunt prezenţi

Dar la împlinirea Legii

Sunt, desigur, corigenţi.



Numai Tu îi poţi convinge

Sfinte Tată Creator

Că-s pe căile pierzării,

Că-l slujesc pe Impostor

Mai acordă-le o şansă,

Mai străpunge-i cu-n cuvânt

Să-nţeleagă pe deplin

Felul de viaţă, sfânt,



Să-nceteze mascarada,

Să trăiască ce vestesc

Să servească doar din hrana

Din izvor dumnezeiesc

Credem că mai faci minuni

Şi lucrări ce nasc uimire

Ia-i şi du-i la Adevăr

Şi-i du la neprihănire.



gc/ 1 Noiembrie, 2008

PS. Inspirată din mesajul

fratelui BT din Nashville.