Poezie Fiul cel risipitor...

Atunci cind am plecat de acasa,

Tu ai ramas plingind in prag,

M-ai petrecut pina departe

Privind in urma-mi de pribeag.



Stiai ca-i crunta-nstrainarea

Si-ai fi dorit sa ma opresti,

Dar ma iubeai o bun Parinte,

Si n-ai dorit sa ma silesti.



Vroiai ca eu de buna voie

Sa doresc casa parinteasca,

Sa stau la sinul Tau de Tata,

Dar,viata mea era,lumeasca...



Aveam eu partea mea de avere,

Eram bogat si aveam multi bani,

Aveam prieteni de distractii

Eram stapin si pe ai mei ANII.



Credeam ca tot mi-se cuvine

Si bani si avere si placeri,

Si n-am dorit sa stau Parinte,

Sa implinesc ce tu imi ceri.



Asa am dus-o in distractii

Si de nimic n-aveam habar,

Dar s-au sfirsit toate acestea

Cind am ajuns sa fiu porcar.



Si-am cugetat atunci in taina,

La casa mea ce-a parinteasca,

Si imi doream macar ca sluga

Parintele sa ma primeasca...



M-am hotarit atunci in graba

Sa vin si sa ii cer iertare,

Ca pe un argat sa ma primeasca

Si sa imi dea a sa-ndurare..



Dar ,L-am vazut chiar de departe

Cum ma astepta plingind in prag,

Mi-a pus inelul Sau in deget

Si m-a imbratisat cu drag...



O...voi care va recunoaste-ti,

In pilda fiuluipribeag,

Veniti chiar astazi,caci pe toti

Parintele va asteapta-nprag... amin.