Poezie Titanic

Vaslesc spre vitralii dincolo de Marea Moarta,

Spre-ale cerului ferestre-n sarut,

Pe urmele cuielor si-al sulitei semn,

Departe sa zbor de nopti de pacate,

Departe de insula veche,

De suspinul salciilor plangatoare.



Sa uit de lacrimi, de caderea-n ramul clandestin,

Sa uit de viscol, de furtuna,

De cand am fost al lumii barcagiu.

As vrea acum sa debarc,

Pe varful muntelui in Canaan,

Shalul Mirelui sa-l port,

Cu laurii biruintei pe crestet,

Fiind departe de-a lumii privire.



Titanicul ni-e pilda tuturora,

Pe el scria "Fara Dumnezeu..."

Si-acum, e ruginit in adancuri.



De vrei sa scapi de naufragiu,

Arunca acum zabala dintilor inclestati,

Colacul de salvare sa il prinzi

Si-n treacat fie vorba,

Vaslesti acum spre marele festin,

Spre-a cerului poarta-n sarbatoare?