Poezie Ingerul Royal

Ingerul de spitza royala,

Cu-a lui negustorie-n empireu,

E rastignit, nu in Olimpul necanonic,

Ci-n inima de-a cuielor si-a cerului gelozie.



De esti prigonit de-ai Iadului conchistadori

Si de felina firii,

Vrand sa-i stai la genunchi in chermeze,

Te roaga, si-n dialog cu Tatal sa ii ceri,

In mahnire, cu insolenta,

Sa-i lasi sa bata la poarta ochiului inchis.



Sa stii ca sus ti-s armele-n oddin-ul buzelor Miresei

Si- plans chemarea ti-e facuta,

Sa biruiesti revolutii facute de naluca firii...

In al inimii obraz,

Sa simti ca Tatal e cu tine.



Nu te uita la Alma Terra!

De uiti sa porti toiagul mantuirii,

Ca un copac taiat la radacina ai sa cazi

Si-n trupul tau tot timpul o sa ploua.



De ti-s genunchii bataturiti de ruga,

Sa vina ingerul royal cu-ai lui conchistadori,

Cu somnul sa te plece ca o sluga...

Nu vor putea!

Cu sange ti-e platita datoria.