Poezie Edda

Cand am mirosit parfumul cerului

Seraful rapirii mi-a rapus inima-n patima,

Ca bard sa scriu nemuritoare Edde,

Cu flori sa acopar suspine si vaile-n plangeri.



Priveste, iti spun, cum temple si tronuri se darama,

Infernul e-n zabava,

Cand lira in Edda iti e haina a pleoapei deschise,

Ca-n nopti de negura sa-ti strangi bucuria la piept.



In palidul strigat al Iadului Corifeu,

Cu piedici vrea sa-ti curme trezirea,

Si recele sa-l simti in a singuratatii racla,

Sa uiti sa inalti o Edda din altar.



Desfaca-se pamantul cu-al lui semnat destin,

Si valuri pot sa vie,

Chiar de n-ar fi corabia lui Noe,

Eu, tu, sa scriem Domnului o Edda

Si-n bolta cand ne-o rapi in stoluri,

S-avem de-aici de pe pamant un imn.