Poezie Peccavimus

Pe geana gangavului zambet,

Iti simti palmele goale, de pulbere batatorite,

Si-n caile-ofilite ti se cunoaste dezgustul,

Ti-e bolnav misterul in crivatul buzelor moarte.



La tzintirim ti-e indreptata privirea,

La bratele inclestate ale taranii,

Si lacrima te doare, te-apasa...

Te rog nu crede in pieirea credintei,

Sa nu crezi ca Dorul in cer Si-a ingropat biruinta!



Te-asteapta un Tata in ruga sarbatorii,

Un Fiu ce si-a lasat obrazu-n bataia palmei,

Sa ai, nu un rost in a iadului Pleiada,

Si nici minciuna a pamantului lauta,

Ci cerul sa-ti fie nemurire,

In laurii sterselor lacrimi

Sa-i canti lui Iehova in Sion.



Sa-ti uiti pe vecie dezgustul,

C-ai fost al Iadului menestrel,

Ca lumea-n amor ti-a pendulat giuvaere.

Te uita la El din tanguiri,

Si-I cauta privirea in adancul iubirii,

Spunandu-I doar: peccavimus!

Cu bataia pumnului in piept.