Poezie Elegie...Trezire

Incapabil de iubire,

Te pierzi osanda-n claia disperarii,

Cand zorile te bat peste obraz.



Doar plumbul mai e-n stare,

Cu un pocnet sa-ti sfasie pieirea,

Durere-n pragul mortii,

S-auzi lupii urland,

Pe streasina sufletului tau.



Te stingi crutzare,

In resturi iti gasesti rasfatz,

Si-n oaza uitatei pruncii.



Mania ti-e sora, banala feerie,

Saga a junglei, regret al dorintei ne-mplinite...

Trezeste-te remuscare! Philia te dezgroapa!



In cina proorocirii, iubirea te poate hrani,

Cum satul n-ai mai fost niciodata,

Caci viermii intristarii,

Ti-au acoperit credinta.



Si-n curcubeul setos, scanteia nemuririi,

Poti regasi iertarea in strigatul Golgotei,

Si-atunci vei fi capabil de iubire,

Ce-n inima ti-a zamislit iertarea.