Poezie Mire

Hai vino de-mi alunga plansul Mire,

Si-n Iordan sa-mi scald ochii copilandri,

Pe-al cerului genunchi in ospat,

Stergandu-mi lacrima cu-a Mirelui privire.



Am innoptat la sanul plansului in hohot,

Ca-n suier de-ntuneric sa aprind lumina,

Si-un anotimp etern sa petrec,

Sarut al mamei aurora.



M-ai curtat cu vechiul cantec,

Octave-n strun, a cerului faclie,

Purtand pahar...si-a pamantului lacrima pata,

Si amintirea privirii mandrului macelar.



Mi-ai batut in poarta, cu podoaba fanului din iesle,

Infiindu-mi privirea,

Luand-o de la a iadului ghilotina,

Smilgandu-ma cu iubire din "frumoasele-i" gheare.



Hai vino de-mi alunga plansul,

Bijutier al cerului vitrina,

Si-al sufletului cant mireasa,

Sa plang de bucurie in a imbratisarii uvertura.

Te rog sa vii, sa imi alungi odata plansul Mire!!