Poezie Vitza Planganda

Eram vitza planganda cu dor de curatat,

Si in alaiu-mi putred, hoream pe nemancate,

In trecatori, pe intuneric, in taverne,

Povara-mi licarea in vuietul ochilor ape.



Eram inselat de sapte minuni,

De raza de soare alunecand printre ruine,

Iar eu dormeam printre ispite,

Si-n valvataia inimii, purtam a Babilonului desaga.



Dormeam pe scrumul din morminte,

Si m-afundam in al roscovelor innec,

Dar versul meu striga din nesperanta,

Vrand sa aud al pruncului scancet din iesle.



Eram, am fost, trecut e de acum,

Gamele luneca printre cete-n cor, fagur de iubire,

Si-n frunte am semn de fiu,

Cu-al strazilor ceresti condei semnat-am legamant.



Si-s fericit, a Domnului Isus Mireasa,

Cu roade clinchetind ai zorilor cuvinte,

Si-n asteptare-s cladind pe temelie,

Torcand tesindu-mi pacea in al lumii razboi.