Poezie Iarba Intristarii

Ma dezbrac de iarba intristarii,

Si secer Doamne molima, samant-a vrajmasiei,

Cerandu-Ti dreptul in Imparatie prin cainta,

Prin a Fiului Tau jertfa,

Nu numai de Tine stiuta.



Vreau sa Te stiu aproape,

Nectar al vietii mele, susur de miresme,

Ma imbeti cu cant incoltit al gloriei ceresti,

Si spicele-mi mangaie vantul,

Simtindu-l cum rade la mine.



Iti cant cantare cu cantare,

Zidind hartuit de-al pamantului gade,

Simtind cum mi se scurge prin venele mute,

Cantare cu cantare-n al inimii greu incercat zbucium.



Dezbrac mlastinile impanzite de pe mine,

Cand drumul ma poarta-n belsugul luminii,

Scotandu-ma din cotloane-mbulzite spalandu-ma,

Cum nici Dunarea toata n-ar putea s-o faca,

Trecand peste mine.