Poezie Prea obisnuit

Prea obisnuit







E greu sa vezi cum arat-un rasarit de soare,

Daca ochii iti sunt plini de-ngrijorare,

Sau sa vezi culorile ce imbraca zarea-ntinsa,

Cand umbli mereu cu fruntea-nvinsa !





E greu sa pui pentru cer ceva deoparte,

Cand esti cu mainile infipte-n lut pana la coate !

Dar e si trist, s-aduni intruna vise de pamant

Intr-o punga sparta, ce se spulbera in vant !





E greu sa simti parfumul florilor din ses

Cand mirosul banilor nu te lasa sa adormi ades

E greu sa te bucuri de cantul pasarilor din crang,

Cand urechile ti-s pline de frunze ruginii ce plang !





E greu sa te lasi cuprins de stropii ploilor de vara

Cand cotidianul atat de lesne te-nfasoara,

E greu sa-ntorci un zambet acelui ce-ti zambeste

Cand te porti ca un nor care-ntruna tuna si trazneste !





Dup-atata alergare-n van, ai uitat sa mai traiesti

Ai uitat sa admiri si sa te bucuri, sa iubesti

Si te-ntrebi de ce ti-e goala a ta fiinta…

Oare nu cumva, de prea multa obisnuinta ?