Poezie Din stare-aceea de ruină...

Scrisa de: -Ion_Marcel
Vizualizări: 73
Scrisa:
BBCode: [url=/poezie/id/14921-din-stare-aceea-de-ruin]Din stare-aceea de ruină...[/url]

DIN STARE-ACEEA DE RUINĂ...



Din stare-aceea de ruină

Te-a scos Hristos căci te-a iubit

Te-a dus apoi într-o grădină

Unde ţi-a dat veşmânt albit.



Ai fost un fiu rătăcitor

Pe drumuri, fără călăuză

Ştiai c-acel divin fior

Te urmăreşte şi te-acuză...



Dar l-ai sfidat; ce gest fatal!

Căci iute ai ajuns în tină

Şi cei cu duhul lui Nabal

Ţi-au dat doar pleavă şi rugină.



Te-ai dus, apoi, la oameni care

Credeai că-s buni, că sunt umani

Dar te priveau , toţi, cu sfidare,

Cu-n aer rece, de tirani.



La ei văzut-ai desfrânare

Şi ură cruntă şi beţii

Ei se pretau la devastare,

La vicleşuguri şi hoţii...



Le-a fost uşor să te atragă

În cursa lor, în greu păcat

Şi-aşa pe calea sumbră, largă

Erai un om încătuşat.



Mult n-a trecut şi banii strânşi

Cu-atâta trudă şi sudoare

S-au terminat; iar ochii plânşi

Priveau spre groapă cu stupoare...



Şi-atunci ai hotărât să mergi

Într-un ţinut al dezolării

Şi tot trecutul să îl ştergi

Cu băutura nepăsării.



Te scufundai din zi în zi

Mai mult spre zone abisale

Sperai să poţi a te-ncălzi

Cu vraja cântului de jale...



Te străpungeau doar remuşcări

Cum suliţe străpung în oase

Te prăbuşeai pe nişte scări

În sfere reci şi-ntunecoase.



Când ai decis să-ţi iei viaţa,

Surprins, ai auzit un glas:

„Deschide-ţi ochii să-Mi vezi faţa

Eu niciodată nu te las,



N-ai fost creat să gemi în groapă,

Nici să-ţi dai vlaga la tirani

Şi nici să bei, mereu, o apă

Ce-i murdărită de duşmani,



Te chem acum la altă cale

Unde e Ghid Duhul Preasfânt

El umple minţi şi inimi goale

Cu rugi, credinţă, pace, cânt,



Ridică-te din colbul rece

Şi dute-acasă la ai tăi

Te voi ghida, te voi petrece

Să nu te-nhaţe oameni răi.”



Şi-ai ascultat la glasul care

Era al Fiului jertfit

Şi-ai început o alergare

Către căminul tău iubit...



Când ai ajuns părinţii, fraţii

Te aşteptau; ştiau că vii

În inimă aveai vibraţii

Şi negrăite bucurii.



Nu n-a fost vis, ci întâmplare

Ce te-a-nvăţat să stai mereu

Lângă Hristos şi-a lui lucrare,

Să mergi cu sfinţii pe traseu.





29 Octombrie, 2008
SMS
Nu a fost notată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Nu a primit aprecieri încă!
Apreciază - dezapreciază
Nu a fost comentată încă!
Nu ai acces, deoarece nu ești autentificat!
Informații avantaje cont membru autentificat
Distribuie pe: facebook | twitter | google | linkedin | myspace | email
Poezii >> Poezii, categoria Diverse >> Poezie Din stare-aceea de ruină... | Salvatorul.ro
meniu prim
La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. ( Psalmii 3:8 )