Poezie De-aș putea să-ntorc

De-aș putea să-ntorc pe calea timpului spre început

- cum cobori din treaptă-n treaptă aș pași din an în an

fără să mă uit o clipă la nimic din ce-am trecut

m-aș opri-ntr-un veac de aur,

lâng-un țărm Galileean.



Cum Te-aș aștepta acolo răbdător și fericit

când aș ști că dimineața ai să treci și-ai să mă iei!...

- ceilalți s-ar uita la mine cu un ochi nedumerit

dar pe urmă, cu ce zâmbet m-ar primi să merg cu ei.



Cum m-aș avânta, ca Petru, peste valuri netemut

cum Ți-aș sta răpit, pe umăr, ca Ioan să Te ascult,

cum ca și Zacheu, îndată Ți-aș da-ntregul meu avut

- ca să poți vedea, Isuse, cât Te-am înțeles de mult!



Ți-aș spăla ca păcătoasa praful drumului trudit

de pe sfintele-Ți picioare cu al lacrimii izvor

și mi-aș sparge ca Maria vasul cel neprețuit

să-Ți torn numai Ție mirul cel plăcut mirositor.



Aș căuta să-Ți dau ce încă nimeni altul nu Ți-a dat

și-aș găsi să-Ți spun cuvinte care nimeni nu Ți-a spus

- ca să-mi poți cunoaște-n totul sufletul îndatorat

și adânc recunoștința cât aș vrea să-Ți dau, Isus.