Poezie Poetul

Poetul



Nimeni nu se naşte, un veritabil poet

Dar treptat, prin rimele puse versului,

El îşi consolidează, categoric şi încet

Cu răbdare, timpul prielnic culesului.



De s-ar naşte cineva, cu dar de poet

Atunci cugetând, prin strofele poeziei,

El şi-ar pune propriul său autoportret

Rod al cugetării, prin spiritul fanteziei.



Nimeni ce scrie nu-i un adevărat poet

Când retrospectiv el priveşte în urmă

La tot ce a scris cugetând prin regret,

Când criticii toţi, gândirea-i o scurmă.



De ar fi cineva prin excelenţă un poet

Stăpân pe fond şi formă, rimă şi vers,

Atunci el ar fi ca un adevărat proclet

Prin avântul poemelor sale de neşters.



Nimeni nu s-a iscat vreodată ca poet

În sunet de surle şi glasuri de trâmbiţi,

Ci s-a afirmat singur model get-beget

Însemnându-se, printre primii favoriţi.



Pentru cel care urcă şi creşte ca poet

Şi versul şi rima aşezate în stil frumos,

Îi readuce în minte, bucurie şi zâmbet

Că semenilor săi, le poate fi de folos.



Acel, ce-i considerat scriitor, ca poet

Completează, prin aportul său istoria,

Pentrucă poezia e viaţa pusă-n suflet

Ce urcă pe culmi, reprezentând gloria.



Cel mai remarcabil, şi mai mare poet,

De nu recunoaşte că-n puterea Divină,

E sursa continuă de a scrie fără preget

Atunci versul său, în balanţă se-nclină.



Flavius Laurian Duverna

09 mai 2009