Poezie Linişte interioară

LINIŞTE INTERIOARĂ



Acea profundă linişte, interioară

O ai, creştine, doar de eşti curat,

De ai speranţă ce spre ceruri zboară

Şi eşti, deplin, de Duhul inspirat...



Atunci te bucuri şi în suferinţă

Ştiind că Cel ce te-a creat

Îţi luminează calea către biruinţă,

Îţi dă iar pace când eşti tulburat.



Chiar de-ar veni vârtejuri mari

Să clatine credinţa, s-o omoare

Te vei baza pe-acele braţe tari

Ce-au scos poporul din încătuşare.



Atunci vei spune tuturor, voios

Ce pace ai trăind neprihănirea,

Ce viziune are-un suflet credincios

Şi ce răsplată naşte Nemurirea,



Vei intona cântări în ceasul greu

Şi calm vei fi în orice-mprejurare

Orice oprelişti găsi-vei pe traseu

Le vei învinge cu-a ta încredinţare.



Impactul va fi mare acolo unde eşti

Căci mulţi îţi vor vedea trăirea,

Se vor debarasa de stările lumeşti

Şi vor dori să afle Mântuirea.



Acea profundă linişte, interioară

O ai, creştine, de trăieşti plenar

O viaţă ce naşte o comoară

Mult preţuită în veşnicul hotar.



18 Octombrie, 2008