Poezie Eu ştiu!

Eu ştiu că primăvara o să vină

Atunci când ei 'i-i dat de a veni,

Iar Soarele va revărsa lumină

În orişicare început de zi.



Eu ştiu că după zi va fi şi noapte

Când stele voi vedea, de n-or fi nori,

Nu-mi dovedesc cu zise ori cu fapte

Că dimineaţa-i de la zori de zori.



Eu ştiu că viaţa mie mi-a fost dată

Cum fiecărui viaţa i s-a dat,

Că-am fost un mâncător de lapte-odată

Şi azi mă tot înalţ înspre bărbat.



Eu ştiu că totul este sub o lege

A Vieţii ce conduce-n Univers,

Iar fără voia ei, se înţelege,

Nu mi se va compune nici un vers.



Eu ştiu că trupul meu este o haină

A duhului şi sufletului meu,

Nu este pentru mine nici o taină

Că tot ce-a spus, va face Dumnezeu.



Mai bine-o ştiu decât că primăvara

Se va începe iar la mărţişor

Şi-a răsuna în zări albastre Ţara

De unduindul bucium de cocor.



Eu nu cred – ştiu: m-a-mbrăţişat Cuvântul,

Viaţa mi-a schimbat-o absolut,

Deci nici nu-ncerc să îmi aprind avântul

Cu un entuziasm slăbuţ de lut.



Sunt în Cuvânt, Cuvântul e în mine,

Iar eu trăiesc în Viaţă mai precis

Decât o primăvară care vine,

Decât ce-a fost pe lumea asta scris.