Poezie E toamna

E toamna



E toamna...

E-o vreme in care ,

Te uiti la roadele tale,

Si te mihnesti ,sau te bucuri

Sa vezi roade bune,

Nascute-n rabdare,

Stropite cu lacrimi sau suferinte,

Cresute in zilele grele de arsita,

Urmate apoi de ploi,

De ploile cu stropii reci ,

Care au lasat acum,

Lacrimi de bucurie ,de biruinte!



Dar te uiti cu bagare de seama si vezi,

Ca sint roade de care te rusinezi ,

Pe care ai vrea sa le arunci ,

In marea uitarii,

Si legaturile tarinei nu te lasa,

Ele te vor tine legat

De amintirea timpului pierdut,

In care voiai si tu sa gusti ,sa vezi ,

Ce gust au roscovele?



Iti lasa gust amar...

Acetsa-i adevarul ...daca-l stiai...?

Sau daca cel putin ascultai...



E inca toamna ,

Si soarele neprihanirii n-a apus,

Aduc roadele mele toate n-aintea lui Isus!

Le pun la sfintele-i picioare in smerenie stiind,

Ca vine iarna cind va ninge ,si voi sta ,

In sfinta prezenta Sa ,acoperita fiind,

De singele care-mi va fi neprihanirea,

Imbracata in haine albe ca zapada ,

Voi sta pentru o vesnicie in prezenta Sa