Poezie Bunatatea Ta.

Bunătatea Ta

Mă culc în patul meu,

adorm în liniște căci știu

că bunătatea Ta Doamne se înnoiește

și-a doua zi, devreme, din nou.

Doamne e-un har așa de mare

să înțeleg stând liniștit înaintea-Ți

că bunătatea Ta de mâine e nouă

din nou.

E bogat drumul Tău de lumină

cu adăposturi de pace, cu răcoare de bunătate.

E nemaiîntâlnit așa izvor de iubire

să mă cheme statornic

la ivirea zorilor cu bunătatea Sa.

E lumină cerească

coborâtă în sufletul meu

în timp ce lumina pământească trimite raze

vasului acesta de lut.

Bunătatea e ca un izvor, ca o fântână

din care bei, consumi

știind că din cer Stăpânul va păstra bunătatea Sa

și astăzi ca și mâine... Și ca ieri adu-ți aminte!

O, Doamne nu pot să nu zic

și eu ca și-ntreaga natură:

mare ești Tu!, ce mare...!, mare ești Tu!



Amin