Poezie Iertare totala sau partiala?

IERTARE TOTALĂ SAU PARŢIALĂ?



Ne tot iertăm, ne tot iertăm

Şi tot nu este bucurie

În loc de cântec repetăm

Acea perversă şmecherie.



În loc să ne îmbrăţişăm

Cu-acea căldură a iubirii

Mereu, mereu ne încurcăm

Cu-acele fapte ale firii.



Noi spunem: “Ne iertăm total

Ştim bine care-i datoria!”

Dar răutatea lui Nabal

Ne afectează vorbăria.



Când ne-ntâlnim zâmbim forţat

Rostind “Pace!” cu voce tare

Dar sufletul e-ncorsetat

În unde de vociferare...



Şi-ar vrea să se elibereze

Din jugul greu al voii seci

Ar vrea să ne îmbărbăteze

Să fim ai Tatălui pe veci.



Vorbim cu patos de iertare

Gândindu-ne s-o aplicăm

Chiar în secunda următoare

Pe scara păcii să urcăm,



Dar nu putem; ceva ne ţine

Legaţi de-un duh ce e străin

De Tatăl Sfânt ce ne susţine

S-avem un nepătat destin,



Ceva...ceva, dar ce să fie

De nu mai sunt acele stări

Cu atmosferă caldă, vie,

Cu-atâtea binecuvântări?,



Şi e blocată alianţa

Cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt

Ne macină nesiguranţa,

Cântăm tot trişti un vesel cant,



E-mpiedicată părtăşia

Ce e dorită de Hristos

Se clatină credincioşia

Iar sufletul e nemilos...



Dacă iertarea nu-i totală

“Ce-i de făcut?” – ne întrebăm

Să ne gândim, acum, c-o boală

Pe care vrem s-o-ndepărtăm,



Se vindecă doar când reţeta

E aplicată integral,

Când nu mai murdărim planeta

Cu gândurile lui Baal,



Când nu mai e manipulare

Nici interesul personal

Şi nici rezerve în purtare

Atuncea ne iertăm total,



Atunci se rupe legătura

Ce ne ţinea-ngropaţi în lut

Şi nu puteam vedea măsura

Ce-o dă Stăpânul Absolut,



Atunci dispare-nfumurarea,

Învidia, gândul stricat,

Făţărnicia, ne-ndurarea

Şi duhul greu de-nduplecat...



Şi tot ce-a-ntunecat credinţa

Dispare cum dispare-un nor

E alungată neputinţa

De-al nostru scump Mântuitor.



Abia când uşa o închidem

Să nu mai intre vreun păcat

Şi când pe frate nu îl vindem

Vedea-vom calea de urmat.



Dorim să nu fie spoială

În tot ce facem sau vorbim

Dar când iertarea nu-i totală

Dorim noi să ne pocăim?,



Aceasta este întrebarea

Ce-aşteaptă, astăzi, un răspuns

Iar dac-am înţeles chemarea

Nu vom avea nimic de-ascuns...



Ci fără nici o-ntârziere

Vom repara ce am stricat

Ne vom gândi la Înviere

Poate mai mult ca niciodat’...



Doar pocăinţa poate-aduce

Miresmele ce le dorim

Iertarea fi-va ca la cruce

Cu gându-acesta ne-ntărim...



Să o lăsăm să ne pătrundă

Dar nu oricum, ci integral

Să nu lăsăm nici o secundă

În noi al lumii rece val...



Urmările vor fi frumoase

Cu împliniri de nedescris

Veni-vor unde luminoase

Cu bucurii din Paradis.



Iar atmosfera-n Adunare

Va fi întocmai ca în Rai

Lucra-vom veseli în lucrare

Dând lui Isus al nostru trai.



gc/ 21 Octombrie, 2008