Poezie De lume când m-am despărţit

De lume când m-am despărţit



De lume când m-am despărţit

Şi de-ale sale umblări rele,

Atunci, eu am spus inimii mele:

Gata! Tot ce-i firesc a luat sfârşit,

Prin Jertfa Golgotei sunt mântuit

Şi viaţa mi-o îndrept spre stele!



De lume când m-am depărtat

Şi mi-am aflat odihna sfântă,

Speranţa mi-e veşnic ne-nfrântă

Că Doamne, Tu m-ai salvat,

Din moarte m-ai eliberat,

Şi inima-mi spre slava-Ţi cântă!



De lume când m-am rupt cu totul

Am părăsit-o, spre-a alege

O altă viaţă, spre-a-nţelege,

Că-n Jertfa crucii-i antidotul

Pentru păcat pierzându-şi locul,

Şi că în inima-mi eu am o lege!



Flavius Laurian Duverna

24 iulie 2012