Poezie Făgăduit de Dumnezeu.

Încet pe cer răsare luna

ce plouă raze de argint

şi constelaţii câte una

presoară cerul rând pe rând.



Sub revărsarea argintie

ce-o conturează-un palmier,

îngenunchiat în colb de glie

stă un bătrân prinvind spre cer.



De sus, din înălţimea mare,

de unde vremea-şi i-a hotar,

pe unde vântul stă-n cămare,

iar ploaia-i strânsă-n stăvilar,



De unde cerul se desface

umplut de harul Celui Viu,

coboară un cuvânt de pace:

-La anul vei avea un fiu!



A coborât făgăduinţa

pentru Avraam, primul evreu,

neprihănită-a fost credinţa

ce-a socotit-o Dumnezeu.



Şi-apoi, la vremea hotărâtă,

sub raza ce lucea mereu,

veni un prunc pe-o sfântă-aripă

FĂGĂDUIT DE DUMNEZEU!

* * *

Făgăduit? Ţi-o amintire

ne duce viacuri multe-n zbor,

şi vezi un preot, ce-n slujire

tot mijlocea pentru popor.



Şi vezi cum poala cea cerească

se strânge sul, să iasă blând

un chip cu faţă îngerească,

ce ţine drumul spre pământ.



Şi-n umbra care-o ţes într-una

pereţii templului slăvit,

părea că soarele şi luna

prin solul sfânt au coborât.



Şi chiar de Zaharia-n sine

se sperie la graiul viu,

el totuşi auzise bine:

-Curând ţi se va naşte-un fiu!



Se împlini şi de-astă dată

cuvântul cel de sus venit,

căci pruncu-a fost poruncă dată,

DE DUMNEZEU FĂGĂDUIT!

* * *

Din nou dispare mesagerul

ce fericire a adus,

c-apoi să se desfacă cerul

şi să-l promită pe Isus.



Şi aştepta Maria-ntr-una

şi ceasul sfânt,şi-alesul său,

să-şi pună vălul şi cununa

ce-o pregătise Dumnezeu.



Iubea pe Domnul cu ardoare

cu toată tinereţea sa,

şi casa templului cel mare

cu o dulceaţă sfântă-n ea.



Dar gându-i alungat de-odată

de un arhanghel coborât,

ce umple încăperea toată

cu harul Domnului slăvit.



O frică şi o neputinţă-o

robi la graiul Celui Viu,

ce-i revărsă-o făgăduinţă:

-Curând ţi se va naşte-un Fiu!



Acum uimirea o cuprinse

şi bucuria-n pieptul său,

un Prunc din locuri necuprinse,

FĂGĂDUIT DE DUMNEZEU!

* * *

O, Înger plin de fericire,

ce duci mesaj de bucurii,

care împarţi de sus iubire-

vedem căci şi acuma vii.



Şi mărturie-i pruncul, care

în braţul mamei stă ascuns,

şi ştim,că Dumnezeul mare

cu harul veşnic l-a pătruns.



Mai ştim,c-o dragoste aleasă

găsesc micuţii la Isus,

şi prin venirea lor frumoasă

făgăduinţa au adus.



Căci bucuria în cămine,

şi pacea sfântă, şi credinţa,

sunt mesageri din slăvi divine

ce-şi împlinesc făgăduinţa.



Mai cerem binecuvântare,

mai cerem multe ce-am dori,

chiar dacă ştim, că harul mare

e peste el din prima zi.



Căci Domnul îi va fi Părinte,

de-acum va fi cu el mereu,

iar voi luaţi oricând aminte,

căci e TRIMIS DE DUMNEZEU!



Amin.

16.10.2008