Poezie Dumnezeul salvării

Când a căzut cu zdrăngănit de fiare

Lanţul robiei pus peste norod,

Dintr-un Egipt cuprins de disperare

Tălăzuia, zorindu-se spre mare,

Poporul Domnului, într-un exod.



Atât de sprintene păreau deodată

Picioarele ce-au frământat la lut,

Şi-n libertatea tocmai căpătată

Povara le părea neînsemnată

Pe umerii ce-au fost muşcaţi de cnut.



Lăsau în urmă veacuri de robie

Care păreau un vis urât. Ce vis!

Şi-acum, având în inimi bucurie,

Pluteau, parcă, pe drumul spre pustie,

Către un loc de Dumnezeu promis.



Gustau nesăţioşi din libertate

Căci visul lor de veacuri s-a-mplinit,

Însă încet, de undeva din spate

Se deştepta iar la realitate

Un uriaş ce-a fost doar aţipit.



Egiptul se trezea din adormire

Şi când au fost de adevăr izbiţi,

O ură neagră până la orbire

A pus pe oameni cruda-i stăpânire

Şi-n iureş s-au pornit dezlănţuiţi.



Cu ochi aprinşi de ură, faţa suptă,

Un Faraon învins, dar tot semeţ,

Şi-a strâns în juru-i carele de luptă,

Şi-ntr-o înşiruire ne-ntreruptă

Veneau din urmă mii de călăreţi.



Porniră cai, şi călăreţi, şi care

Urmând un Faraon înnebunit,

Rupeau pământul caii în picioare

Şi nori de colb se ridicau în zare

Purtând fiorul morţii otrăvit.



Israelul, ajuns la malul mării,

Văzu cu spaimă că e drum închis

Şi-i încerca fiorul disperării

Cuprinşi între armata răzbunării

Şi-al Mării Roşii-ntunecat abis.



În spate, moarte-n tunet de copite

Şi-n bronz de suliţe, scânteietor,

În faţă, moarte-n râpe prăbuşite

Spre apele adânci, dezlănţuite,

Şi laţul se strângea-nfricoşător.



„- Ce facem, Moise? Uite ce urgie!

Oare n-aveam morminte-n ţara lor

De ne-ai adus la moarte în pustie?

Era mai bună viaţa de robie

Decât acest sfârşit îngrozitor.”



„- Voi aţi privit în faţă şi în spate

Şi n-aţi văzut scăpare nicăieri,

Dar inimile voastre disperate

Nu au privit spre Cel ce totul poate.

Priviţi plini de speranţă către cer!”



Atunci din ceruri a venit scăparea,

Căci Dumnezeu prin Moise a lucrat

Când cu toiagul despicat-a marea

Şi fundul ei a devenit cărarea

Pe care-a fost Israelul salvat.

***

Când la probleme nu ai rezolvare

Şi a găsi soluţii îţi e greu,

Întinde cu credinţă către mare

Toiagul rugăciunii arzătoare

Şi va deschide calea Dumnezeu.



Amin

Vulcan, 14 oct. 2008







.