Poezie Îţi mulţumim (1)

Şi-au plâns copacii, toate frunzele-n culori

Ce-aduc tristeţi şi dor de vară,

Sunt goi şi reci, cu ochii şterşi,

De ploaia de afară.

Se zgribulesc pe crengile golii,

Stoluri de păsări gălăgioase,

Miroase-a poamă, a dulceţi

Şi a pâine coaptă-n casă .

Se simte frigul înspre ger

Şi totul se'odihneşte,

De rodul bun de peste an

Şi mulţumirea,... creşte.

Căci şi-n 'ăst an, atât de greu,

Arşiţa aşa de mare...

Preasfântul, Bunul Dumnezeu

Şi-a dat a Lui 'ndurare.

Să-I mulţumim, de fiecare rod,

De fiecare strugure în vie,

De grâu, porumbul pus în adăpost

Fără de grijă, căci iarna va să vie.

Să-I mulţumim căci n-a uitat,

De-ai Săi copii, cum a promis,

Să-I mulţumim de roada de aici,

Dar şi promisiunea:

Vă duc în PARADIS!