Poezie Masca jos!

MASCA JOS!



Când s-a hotărât creştinul

Să arunce masca jos

A urmat o transfomare

Ce-a produs real folos

Şi-a urmat un trai bogat

În slujire consacrată

A-ngropat făţărnicia

N-a mai scos-o niciodată.



Pân-atunci mergea la Templu

Şi-arăta o faţă blândă

Vezi-Doamne ştia ce-nseamnă

Dreapta, veşnica osândă

Se ruga cu multe lacrimi

De credeai că e un sfânt

Dar în inimă nutrea

Gând străin de Legământ.



La Şcoala Duminicală

Vorbea bine, vorbea clar

Despre dragostea frăţească

(Se credea că-i cărturar)

Şi scotea în evidenţă

Cât de mult iubeşte el

Pe acei care veneau

Duminica la Betel...



Se bătea cu pumnu-n piept

Trâmbiţându-şi bunătatea

Şi spunea adeseori:

„Vreau să-mi ştiţi activitatea

Eu susţin sfânta lucrare

Cum nimenea nu o face

Sunt în stare să ajut

Cum Părintelui Îi place.”



Adevărul era altul:

Interesul personal

L-a înstrăinat, desigur

De preasfântul ideal

Se-nchina numai de formă

Se ducea în sanctuar

Fără să cunoască bine

Stările cuprinse-n har...



Zicea una, făcea alta

Şi nega ce-a afirmat

Se ducea la comitet

Şi spunea: „Sunt dedicat!

Îndrăgesc integritatea

Ce se cere la creştini,

Răspândesc în jur miresme,

Voie bună şi lumini.”



Dar sub mască( sau sub măşti)

Se-ascundea nimicnicia

În interiorul lui

Locuia nevrednicia

Răutăţii, laşităţii

Loc de cinste li s-a dat

Dar invidia din el

Pur şi simplu l-a trădat,



Şi atunci s-a hotărât

Să-nceteze mascarada

Şi evlavia de formă,

Lenevia şi parada

Şi-a urmat un timp de post,

De reală pocăinţă

A simţit puteri de Sus

Ce pot naşte biruinţă...



Toţi s-au bucurat nespus

De sublima transformare

A fost naştere din nou,

A fost binecuvîntare

Şi-a-nvăţat creştinul lecţii

Din trista experienţă

Mult se bucură acum

De-a Părintelui prezenţă.



10 Octombrie, 2008