Poezie Ni s-a promis ceva mai mult

Promisiuni...cuvânt ce ne mângâie

pe orice filă-aproape întâlnit,

se pare că-i o veche melodie

pe care o dorim la nesfârşit.



Se pare ca-i ceva ce-n întristare

se face căutat mai insistent,

e o portiţă când ispita-i mare,

e un răspuns,când plânsu-i prea strident.



Este un vas ce toarnă îndrăzneală

să insistăm mai mult pentru-a avea,

e un ceva ce scutură sfiiala,

motivul să te ţii de poala Sa.



Şi prin promisiuni din slăvi divine

sclipeşte una-n carte la evrei,

ce după şirul celor din vechime...

promite să avem mai mult ca ei.



Îl vezi pe-Avraam, pe Abel şi pe Noe

care-au crezut când Domnul le-a promis,

şi vezi că au ales de bună voie

o pribejie,pentr-un Paradis.



Şi-apoi vedem pe împăratul David

şi pe Ieftaie,Samuel,Samson,

apoi Barac,proorocii şi Israel,

până prin ceaţă apare Ghedeon.



Şi după ce îi cercetăm în parte

suntem uimiţi de harul cel divin,

şi răscolim apoi mereu prin Carte

a lor viaţă,şi a lor destin.



Vedem o bogăţie în credinţă,

cu Dumnezeu străbat orice nevoi,

şi-acum mă-ntreb,e oare cu putinţă,

ceva mai bun să fie pentru noi?



Ce poate fi mai bun ca la Ilie

ce traversa Iordanul pe uscat?

Apoi îndeplinind a lui solie

spre cerul sfânt să fie înălţat?



Ceva mai mult,dar ce anume oare,

că Solomon de toate a avut?

Apoi Enoh umblând pe-a Lui cărare

spre ceru-nalt se face nevăzut.



Şi căutând răspuns în sfânta carte

o clipă ne oprim şi la Ioan,

la trestia ce-n vânturi e purtată,

şi boteza mulţimea la Iordan.



Dar ne uimeşte şi aici Păstorul

ce s-a jertfit pe sine ca un Miel,

şi ne declară de Botezătorul

că-n cer cel mic mai mare-i decât el.



Aceasta ne uimeşte şi mai tare

şi ne întoarce iarăşi la evrei,

promisiunea este foarte mare,

dar Doamne,ce avem mai mult ca ei?



Căci mi-e ruşine dacă merg departe

să ma compar cu-n om ca Daniel,

căci leii mă-ngrozesc până la moarte

iar Tu-mi spui că-s mai mare decât el...



Şi-apoi văd pe trei tineri din Israel

ce fără frică ies dintr-un cuptor,

şi mă-ncălzesc din cap pân la picioare,

iar viaţa mi-e săracă lânga-a lor.



Îl văd pe Iona smerit în peşte

cum potoleşte-al alergării zel,

şi îngrozită,cât călătoreşte

mă-ntrebhiar sunt mai mare decît el?

* * *

Şi-atuncea vântul suflă-ncet prin ceaţă

şi frământărilor le dă alin,

apoi apare Golgota în faţă

şi crucea sfântă cu un Miel Divin.



Apare Mirele crucificat pe culme

ce dă viaţă celor care pier,

ce-a Lui Miresă vrea ca să-şi adune,

să-i pregătească multe pentru cer.



Suntem Mireasă şi avem un Mire,

suntem ceva mai mult,mai preţios,

cu zi ce trece lepădăm din fire

şi-naintăm mai mult către Hristos.



Cei din vechime sunt a Lui prieteni,

iar noi suntem mai mari decât Ioan,

mai mari suntem de cum a fost Ilie

chiar de păşea pe albie-n Iordan.



Îţi mulţumim că ne-ai cules din lume

şi ne aştepţi cu dorul sfânt acasă,

ne-ai dat ceva mai mult decât un nume ,

suntem mai mari,căci ne-ai ales Mireasă.



Amin.

12.10.2008