Poezie Rabdarea (4)

Răbdare în viață, răbdare,

Credință și iarăși răbdare!

Când sameni, se cere credință,

Și restul e doar așteptare.



Ne-nfrânt în a ta stăruință,

Ca valul cel neobosit,

Așteaptă cu dor și credința,

Și nu te lăsa biruit!



Cununa vieții la urmă,

Cununa de glorii măreață

O poartă acei ce-au zărit-o

Cu ochii răbdării în viață.



În liniște și în odihnă

Se naște sămânța de grâu,

În taină, senine ca roua

Cresc florile lângă pârâu!



Deci, piară ispita de grijuri

Și lasă necazul să treacă,

Așteaptă din neguri lumina

Și apa din stanca cea seacă.



Răbdarea așteaptă lumina

Când nu se mai vede deloc;

Răbdarea da aripi nădejdii,

Păstrează credința prin foc.



Răbdarea așteaptă și crede,

Răbdarea tăcută lucrează,

E dorul, nădejdea, credința,

Iubirea ce stă și veghează!



Așteaptă-L pe Domnul să vină,

Să-ți dea salvatorul răspuns,

Răbdare, căci mâna divină

Îți dă harul îndeajuns.



Tu nu poți lua Ierihonul-

Și Domnul prea bine o știe -

Cetatea e bine-ntărită,

Iar tu ești desculț prin pustie;



Tu dă-i doar ocolu-n tăcere,

De ziduri nu te-nfricoșa,

S-aștepți, e ce Domnul îți cere,

Și zidul curând va cădea!



Tu nu poți străbate pustia;

Nisipul e jar de fierbinte,

Dar Domnul și-acolo-ți dă apa,

Și umbra din nor îți trimite.



Răbdând vei străbate cu bine

Prin valea adâncă și grea,

Căci Domnul de mâna te ține,

Cu El biruinți vei avea.



Când nu poți da hrană bogată

Mulțimii din valea întreagă,

Când n-ai decât cinci pâinișoare

Și doi peștișori în desagă,



Adu-le la Domnul să facă

Minunea ce-i scrisă-n Scripturi,

Și toți vor avea să mănânce:

Vei strânge și firimituri!



Ai vrea să lovești filistenii,

Dar Domnul chiar azi nu te lasă;

Cu vuiet prin duzi înainte

Vrea Domnul în față să iasă.



Ai vrea ca să pleci din Sarepta,

Iar Domnul îți spune s-aștepți;

Ascultă-L pe Domnul mai bine,

Căci vede cu ochi înțelepți.



Tu nu poți deschide înaltul

Ca cerul să dea iarăși ploaie,

Să curgă șuvoiu-ndurării,

Pământul uscat să-l înmoaie;



Deci stai pe Carmel și așteaptă,

De ce vrei de jertfă să fugi?

Pân norul de-o palmă se-arată,

Rămâi și mai stăruie-n rugi!



Căci Domnul trimite răspunsul,

Frumos și la timp totdeauna,

El ia promisiunile Sale

Pe rând, împlinind câte una!



El vede, cunoaște și-ascultă

Ecoul sublimei chemări,

Din ochii străjerului dornic

Ce cheamă lumina din zori!



Răbdare în viață, răbdare,

Credință și iarăși răbdare!

Când sameni, se cere credință,

Și restul e doar așteptare!