Poezie Regrete n-am

REGRETE N-AM...



Regrete n-am c-am acceptat

Oferta de-a-L urma pe Mire

Am fost de El răscumpărat

Şi-acum Îi dau a mea slujire.



Eu căutam un rost, un sens

Voiam frum’seţi să-mi dea viaţa

Dar am simţit un vid imens

Iar inima-mi era ca gheaţa...



Aşa eram în vremea-n care

Doream plăcerile lumeşti

Himerele-mi erau mâncare,

Trăiam în sfere pământeşti.



Dar când m-a inundat Lumina,

Când Fiul jertfei m-a chemat

Văzut-am cum se spală vina,

Cum din abis El m-a salvat.



Regrete n-am că am decis

Să merg pe calea cea îngustă

Ea mă conduce-n Paradis

Din lumea rece şi injustă.



Ce valuri mari de bucurie

Pătrund în sufletu-mi schimbat!

Şi ştiu că am o datorie:

Să Îl ascult pe Împărat.



Cuvântul Lui îmi dă putere

Cum nimeni nu îmi poate da

Să rabd dispreţ, să rabd durere,

Să pot spre ţintă alerga.



Tresaltă inima în mine

De când Isus m-a cercetat,

De când mi-a dat comori divine

Pe care le-am asimilat.



Să-mi pară rău că am primit

Acea speranţă ce nu moare?

O, nu! Ci Tatăl preaiubit

M-a-nvăluit în sărbătoare.



De-aceea cânt cântări iubite

De toţi ce-au fost răscumpăraţi,

De cei cu straiele albite

Şi sunt prin Duhul inspiraţi.



Regrete n-am c-am acceptat

Oferta de-a-L urma pe Mire

Am fost de El răscumpărat

Şi-acum Îi dau a mea slujire.



7 Octombrie, 2008