Poezie Noapte de Craciun

Orasul e impodobit frumos

Devenind atat de fastuos!

Beculete viu colorate

Sunt aprinse in case.



Totul e alb, luminos...

Fulgii se cern nemilos

Din cerul imens si albastru

Cu reflexe de alabastru.



Astazi toti sunt veseli si buni

Pentru ca toti sunt crestini,

Iar aceasta veselie ciudata

Pe oamenii toti ii imbata.



Toti se veselesc cu bucate

Si isi fac daruri bogate.

Mos Craciun, gras, din ferestre,

De tara de gheata ne aminteste.



Bradul este impodobit si luminos

Asezat in parc parca ata de grandios.

Niste oameni, ametiti de bautura

Se opresc pe drum si injura.



Doi copii inghetati de frig

Stau pe drum si rod un covrig,

Pe crengi inghetate croncanesc ciori,

Iar frigul pe geamuri a tesut flori.



ingerii tristi privesc printre nori

Spre agitatia gratuita si fara fiori.

La fel ca atunci, in noaptea de taina

Lumea este prea absorbita de dorinta-i profana.



Si totusi, dintr-o casa saracacioasa

Se inalta o cantare cereasca,

Iar inima de dragoste plina

Isi aduce ofranda: aur, tamaie si smirna.



Isus iarasi se naste

In inimi curate, venind dintre astre.

O stea mare aduce in lume lumina

Iar ingerii intoneaza cantarea divina.



Ei coboara din nou pe pamant

Cantand:"Osana Celui ce-n veci este sfant!"

Cantarea de ingeri intonata divin

Le aduce pace in inimi si un somn lin.



Mama credincioasa, ingenunchiata la pat

Se inchina smerita Celui numit Minunat.

Ii multumeste in ruga cu suspin nespus

Pentru mantuire si lumina de sus.



Tatal isi ridica fruntea spre cer, rugator,

Implorand mila pentru caminul lor.

Dumnezeu le innoieste harul turnat

Si le pune in inimi cantarea celui salvat.



Afara ninge din nou, leganat...

Copiii, fericiti, de mult s-au culcat.

Ingerii le vegheaza somnul lin

Iar Dumnezeu le trimite daruri din plin.