Poezie Urmăriţi dragostea

Când trece dragostea pe uliţa ta,

Lasă totul, şi iate după ea!



Şi o să vezi că e grăbită

Are-o ţintă anumită,

Are-o ţintă are-un plan

Intră-n casă la orfan,

Şi la văduva săracă,

Multe-aduce,şi-i îmbracă



Urmăreşte-o nu mai sta,

Fă şi tu ce face ea!



Drumul ei adeseori,

Trece pe la închisori.

Pe l-acel ce-n lanţuri pus,

Suferă pentru Isus,

Care în răbdare-ndură,

Răni, batjocură tortură.



Dragostea îl cercetează

Mângâie, încurajează,

În suspine şi necaz,

Şterge lacrimi de pe-obraz



Suflet dragă,nu uita,

Fă şi tu ce face ea!



Dragostea e cea mai mare,

Dintre roade în lucrare.

Locul cel smerit îl ştie,

Nu se umflă de mândrie.



Hai şi tu smerit rămâi,

Fugi de locul cel dintâi!



Dragostea adevărată,

Intră-n casa întristată.

Ai s-o vezi, săptămânal

Face vizite-n spital.

Pe bolnavi îi cercetează,

Şi cu ei înlăcrimează.



Împlineşte-acel cuvânt:

Plângi şi tu cu cei ce plâng!



Dragostea nu face rău,

Că ea este Dumnezeu.

Ea-i curată, minunată,

N-oboseşte niciodată.



Deci nu sta, iubite frate,

Cu mâinile încrucişate.

În zilele ce ţi-au rămas,

Urmăreşte-o pas cu pas!



Mergi cu ea alaturea,

Fă şi tu ce face ea!