Poezie Săptămâna Creaţiei, Ziua a şaptea.

Încet se scurge printre ore noaptea

Ascunsă în cochilie de tihnă.

Îngână zorii zilei cea de-a şaptea

Un triolet de pace şi odihnă...



"În tot ce-am ctitorit e armonie"

Rosti cu glas luminiscent Cuvântul.

În cuib senin cânta o ciocârlie

Ecoul ei învăluind pământul.



"Geneza fie testament şi carte

Fără peceţi, fără coperţi şi haine

Iar omul să cuteze mai departe

Spre ambra labirintului de taine..."



Astfel luă fiinţă Universul!

Apoi a fost odihnă şi mirare.

Zbura pe noi coordonate versul

La braţ cu-Nţelepciunea ziditoare.



...............................................



(Eu nu vreau nicidecum să fac şaradă

Din crezul tău. Eşti liberă fiinţă.

Dar am în mâini Scriptura, ca dovadă,

Şi-l vezi pe Dumnezeu când ai credinţă.)