Poezie Sa ne cercetam

SA NE CERCETAM



*****

Bolnavi de indiferenţă,

Uităm să dăm iubire.

Surâsul în absenţă,

Dă searbădă trăire.



Suntem obosiţi şi răi,

Fără vlagă de viaţă.

Devenim uneori călăi,

În suflet avem gheaţă.



Uităm să ne bucurăm,

Precauţi peste putere.

Adesea ne-ncruntăm,

Când altu-i în cădere.



Nu-ntindem mâinile,

Să dăm sprijin la greu.

Începem judecăţile

Şi bârfim mai mereu.



Fugim de sarcini,

În egocentrism trăim.

Ne e ruşine de lacrimi,

Firea ne-o oblăduim.



Iubire, da iubire!

E tot ce vrea Emanuel.

Nu egoism şi fire,

Te-aseamănă cu El.



Neputinţa o cunoaşte,

Şi-ţi vine-n ajutor.

În păşuni verzi te paşte,

Ca un bun Păstor.



Arată-ţi dragostea,

Răstigneşte al tău eu.

Şi cu rugăciunea,

Ajută-l pe semenul tău.



Fii fericit că poţi ajuta

Pe cel mai slab ca tine.

De cade, nu te-ncrunta,

Întinde-i mâna mai bine.



Fă binele cât mai bine,

Unii au pasul mai lent,

Poate-i lucrare pentru tine,

Să fii cu ei mai atent!



Răul scurmă viclenie,

Gâdilă uşor mândria.

Tu din credincioşie,

Pune-ţi mărturia



De iubirea minunată,

Primită prin jerfire,

În credinţa adevărată,

Printr-o sfântă trăire.



Amin!