Poezie La căpătâiul meu

La căpătâiul meu veghează Dumnezeu!

Nu-mi va fi teamă!

Chiar dacă mi se pare, uneori,

că a plecat…

Nu ştiu cum este…?!

Ştiu că veghează,

ştiu că în sufletul meu

El ţine conştiinţa mea trează

chiar dacă dorm!

Dumnezeul meu mă învaţă,

mereu, zi şi noapte,

cu înţelepciune îmi dă povaţă…

Pe moment nu-nţeleg.

Mai apoi mă lumină

să văd şi să dezleg

a visului meu taină…

Chiar de-mi vorbeşte clar uneori

sunt greu…, sunt greu la minte…

Însă Isus, blând mă conduce,

nu mă bruschează niciodat’…

Iar eu, văd…,

văd că Isus mă conduce.

În astă noapte mi-a spus

să nu mă rog pentr-orşicine,

în alte nopţi mi-a vorbit

să mă scape de lanţul duşman.

Uneori, Domnul îmi spune

să mă trezesc din somn,

să-nalţ rugăciune.

Eu, uneori o fac,

alteori vreau să dorm…

Duşmanul mă ştie pe mine,

punctul meu cel mai slab…

dar, aleluia,

Isus mă cunoaşte mai bine,

mai bine chiar decât mine!

Aşa, El îmi conduce paşii

chiar de mintea-mi nătângă nu vrea.

Totuşi, El mă ştie mai bine…

Totuşi, El mă veghează pe mine…

când dorm sau am ochii deschişi;

în jurul meu e-ntuneric…

iar, Isus, Isus mă lumină.

Nu mi-e mai frică de noapte,

de-al ei fior amar…,

Isus e chiar lângă mine.

Îngerul Lui la căpătâiu-mi stă

dar, nu doar stă,

îngerul Lui stă și veghează…

Minunea protecţiei Sale o simt…,

e-n mine…

Dacă n-ar fi în mine,

n-aş simţi că-s păzit,

n-aş mai fi ocrotit,

aş fi mai singur decât pot gândi,

aş fi mai singur…

Însă, Isus mă luminează pe min’,

însă Isus mi-e lumină.

Asta mă face să fiu fericit,

asta mă face să mă simt împlinit

într-o lume nebună.

Azi, e răul prea mult…, prea mare…

Azi, e viaţa mai grea…, mai tare…

Dar, Isus, îmi promite mereu:

voi fi cu tine!

Eu, nu te las la greu.

Aşa primesc putere să-nving,

aşa mă-nalţ spre stele,

aşa am o viaţă de biruinţi!

Minunea protecţiei Sale o simt…,

e în mine…

Pentru a o păstra,

pentru a o simţi mai departe

mă voi purta înţelept

pe o cale dreaptă.

Doamne, Te chem lângă mine,

la căpătâiul meu să rămâi…

Fii Tu Doamne cu mine

Cel ce m-ai iubit întâi…

Acum Te laud, Te cânt

căci mi-ai dat bucurie.

Dar, ajută-mi Isuse plângând

să pot să Te laud, să pot să Te cânt.

Astăzi ştiu bine

Isus mă veghează pe mine,

la căpătâiul meu…

Vreau să rămân lângă Tine!

Tu eşti Dumnezeul meu!

Peste ani şi vreme

aş vrea să arunc o privire…

Atunci aş vrea să văd

că Isus mă iubeşte la fel…,

că Eu Îl iubesc mai mult…

Peste ani şi vreme

vreau să privesc în cer,

vreau să-l privesc deschis pentru mine,

vreau să călătoresc…

Pământul va fi lăsat jos…,

eu voi călători frumos…,

voi umbla în grădina iubirii…,

voi mirosi trandafirii…,

voi vorbi cu Isus…,

voi vorbi cu oricine…

Acea clipă mi-o doresc…,

acea clipă aştept…!

Peste ani…, peste vreme…

Un lucru e sigur:

îngerul Său la căpătâiul meu…

Încerc să gândesc într-acolo…

dar, mi-e truda-n zadar…

Mintea mea se lasă bătută…,

mintea mea nu poate visa destul…

Aşa, voi aştepta mai fierbinte…,

voi aştepta mai cu dor…,

mai cu fior fi-vor clipele vieţii

pân’ m-oi trezi…,

pân’ m-oi trezi în zorii dimineţii…

O, dimineaţă de-april

cu flori şi miresme,

o, dimineaţă…,

o, mare dimineaţă…

Aştept pân-atunci,

aştept…

şi doresc credincios să găsească

un rob…,

un rob credincios să găsească…

Al rugii ceas să-mi fie

mai fierbinte doresc

şi clipa trăită aici să-mi fie

o clipă de bucurie cu El…

Mi Te doresc tare o, Doamne!

şi Te vreau ne-ncetat!

Deschide-mi Tu ochii

ca să văd curat…

Vreau a Te vedea pe Tine

cu ochiul meu ne-ntinat…

Mă fă Isuse pe mine…!

Tu, Doamne,

mă-nvaţă totdeauna

şi m-ajută

să mă las învăţat.

Căpătâiul meu să-Ţi fie…,

la căpătâiul meu să rămâi…

Stai Doamne, stai cu mine

în casa mea să rămâi…



Amin