Poezie Înştiinţarea lui Avraam

După un prânz ţinut sub un stejar

La Mamre, în consiliul de faţă!

Nepământeşti cuvinte despre-un dar.

S-a dezbătut, a lui Avraam credinţă.



Un fapt istoric, spus mai din-nainte

La robul Său Avraam de Dumnezeu!

Sămânţa ta, v-a merge înaite,

Sara, la anu-ţi v-a aduce-un fiu.



Ne-ncrezătoare vorbe pământeşti

Dar pline-au fost de binecuvântare,

Findcă-au vorbit fiinţele cereşti.

Avraame: - E vremea ta de cercetare.



Sara privea înspre acei veniţi,

Prin perdeaua cortului transparentă

Prin gestul ei, ochii i-au fost uimiţi!

La orice şoaptă-n mintea-i generantă!



Dar iată parcă-o frunză de stejar

Despre un fiu la Sara îi şopti!

Şi un surâs dar şi un muc de jar,

În pieptu-i vârsnic parcă înflori.



Să fie oare chiar cu-adevărat

Ceea ce se discută sub stejar?

Sau i-o speranţă de care am uitat

Căci Dumnezeu, mă va umple de har.



Întocmai sa-mplinit cum li s-a spus

Avraam şi Sara, fost-au răsplătiţi,

Pentru încrederea în Cel de sus!

Cu-n fiu eii fost-au binecuvântaţi.



Iubitul meu încredete în Domnul

Prin orice încercare vei ajunge!

Căci El a spus: Nu-Mi voi lăsa poporul,

Chiar cerul şi pământul de vor trece.



Şi ai să vezi că v-a veni o clipă

Când binecuvântarea-ţi v-a surâde!

Şi veşnic sub al Domnului aripă

Tu fericit vei fi dacă-L vei crede.



30.09.2008