Poezie De la Golgota în Slavă

Din pădurea-ntunecată

unde luna-ncet pătrunde,

unde razele-şi arată

şi prin frunze le ascunde,



Unde stropii cei de rouă

cad mărgean pe frunza deasă,

iară picurul ce plouă

se ascunde în mătasă,



Se înalţă-o rugăciune,

care taie bolta-n două.

Cerul-ntreg, ca-ntr-o minune

scrie-n Carte ruga nouă:



-Tată, vreau acolo unde

voi fi Eu,să fie toţi,

care-n suflet vor ascunde

legea Ta pe care-o porţi.



Şi din ceruri se coboară

aprobarea cea sfinţită,

şi sorbind din cupa-amară

Domnu-n slavă se ridică.



Iar din slăvi se-aude-ndată

glasul plin de biruinţă:

-Iată-i vin cei fără pată,

luptătorii prin credinţă.



A-nceput eliberarea

semnele se scurg de-odată,

cei atei privesc eroarea

ce-au trăit viaţa toată.



Iar natura-şi schimbă cursul,

râurile stau de-odată,

nori întunecaţi prin ceaţă

se lovesc, prind să se bată.



Iar în mijloc de furtună

vezi un spaţiu strălucit

şi din cer un glas răsună

printre nori: S-a isprăvit!



Glasul zguduie pământul

ce-n cutremur se topeşte,

iar la dreapta-n trosnet vântul

sfarămă şi prăpădeşte.



Ca o trestie-n rafale

munţii tremură în vânt,

stâncile se scurg la vale

parcă nu au fost nicicând.



Norii groşi brăzdează cerul

se cutremură înaltul,

căci deschis este craterul

să înece-ntreg păcatul.



Flăcări grele se coboară,

iar pământul geme greu,

pier cei mincinoşi afară,

cei fără de Dumnezeu.



Oameni strigă după milă

cu o spaimă toată-n jale,

demoni tremură de groază

înaintea Slavei Sale.



Tot pământu-i ca o apă,

ca şi valurile mării,

suprafaţa i se crapă,

geme-n mugetul mişcării.



Se deschid pe rând morminte,

se trezesc cei adormiţi,

unii pentru locuri sfinte,

alţii morţi spre-a fi sortiţi.



Cei ce l-au străpuns pe cruce

stau acuma în picioare

şi privesc spre înălţime

mai uimiţi ca orişicare.



Şi Pilat acum va ştie

că Acesta-i Răstignitul,

nu în haina purpurie,

ci din aur e veşmântul.



Stau acolo în picioare

cei cu mâini nelegiuite

ce din spini odinioară

împleteau cununi urâte.



Cu o claritate-amară

preoţii cei mai de seamă

îşi reaminteau Calvarul

cu neprefăcută teamă.



Parcă-aievea, prin batjocuri

strigau:-Să se mântuiască!

Şi învăluiţi, ca-n jocuri

scuipau dragostea cerească.



...Iar acuma se înalţă-n

strigăt plin de armonie

de cutremură înaltul,

străpungând fiinţa vie,



Mai puternic ca acela

"Răstigneşte-L" de cândva,

se înalţă adevărul

mai presus:- e Mesia!



Timpul se perindă-acuma,

haosul e-n disperare,

mame-ndurerate-ntr-una

cer pentru copii iertare.



Prea târziu,căci se aude

şi Arhanghelul cel mare,

care umple tot pământul

de un strigăt:-Deşteptare!



Şi atuncea te cutremuri:

vezi şi-n lung, şi-n lat pământul

cum ies sfinţii de pe vremuri

şi spre cer îşi i-au avântul.



Toţi aceia pentru care

s-a rugat Domnul odată,

pentru care prin iertare

aprobarea e semnată,



Pentru care sus pe cruce

s-a rugat în agonie,

ceru-ncep ca să apuce

cete,mie câte-o mie.



Întreg cerul e-n cutremur

de-un cuvânt tot mai cu-avânt,

însă iadu-ntreg e-n clocot,

căci se-aude:- Sfânt,Sfânt,Sfânt!



Şi în jurul Celui care

este sfânt din veşnicie,

se adună-o ceată mare,

nu de-o sută,nici de-o mie.



Căci din cele patru vânturi

ingerii îi tot adună,

iar Isus trecând prin rânduri

împărţeşte-a lor cunună.



Nu cununa ce odată

a purtat-o pe Calvar

ci cununa meritată

împletită doar cu har.



Se topeşte-n raze luna,

soarele pe cer păleşte,

fiindcă Soarele de-acuma

e Isus ce străluceşte.

* * *

Şi-absorbit de bucurie,

de-acel loc ca de poveste,

ne dăm seama,tot prezentul

rodul de pe cruce este.



Ne dăm seama că minunii

de a fi în ceruri sus,

e un rod al rugăciunii,

când pe Golgota,Isus,



A rugat întreg văzduhul

şi tot cerul de lumină,

ca acolo-n cer, prin duhul

să fiu eu, un om din tină.



Când s-a-nfiora pământul,

universul când va geme,

când s-a profana Cuvântul

tu fii tare, nu te teme.



Aminteşte-ţi că pe cruce,

un Hristos îndurerat,

plin de răni şi plin de sânge

s-a rugat să fii iertat.



Ca apoi, la judecată,

când vei sta la tronul Său,

să-L auzi pe Domnul:-Tată,

el este-un urmaş al Meu.



Şi apoi în armonia

sfinţilor de sus şi jos,

să auzi o veşnicie:

Slavă,Slavă Lui Hristos!



Amin.

14.10.2008